| 1.
|
SILU'ETĂ, siluete, s.f. 1. Imagine, înfăţisare reală (si oarecum neclară în amănuntele ei) a unei fiinţe, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbră) pe un fond mai luminos; p. ext. fiinţă sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schiţat într-o operă literară. 2. Talie zveltă si bine proporţionată a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proporţionat al unei persoane; p. gener. talie; corp. ♦ Expr. A face siluetă = a deveni zvelt; a slăbi. 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat în creion, în tus sau decupat din hârtie, pânză etc. reprezentând contururile unei fiinţe sau ale unui lucru pe un fond de altă culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentând o siluetă (1) de om) pe care sunt fixate ţintele la tir. [Pr.: -lu-e-] - Din fr. silhouette.
Sursă
: DEX'98
(26050)
- RACAI |
| |
| 2.
|
SILU'ETĂ s. 1. formă. (O ~ străbate întunericul.) 2. linie, talie. (Are o ~ zveltă.)
Sursă
: Sinonime
(209727)
- siveco |
| |
| 3.
|
siluet'a vb., ind. prez. 1 sg. siluet'ez, 3 sg. si pl. siluete'ază
Sursă
: DOR
(282196)
- siveco |
| |
| 4.
|
silu'etă s. f. (sil. -lu-e-), pl. silu'ete
Sursă
: DOR
(282197)
- siveco |
| |
| 5.
|
SILU'ET//Ă ~e f. 1) Imagine (a unui lucru sau a unei fiinţe) proiectată sub formă de undă pe un fond luminos. 2) Configuraţie a corpului unei persoane; statură. 3) Contur al unei fiinţe sau al unui obiect desenat sau decupat. 4) Talie zveltă, bine proporţionată. [Sil. -lu-e-] /<fr. silhouette
Sursă
: NODEX
(353429)
- siveco |
| |
|
|